Suna-ne direct: 021-745-12-98

Drumul Taberei nr. 77B, bl. TS37, sc. 1, ap.6 Vezi Locatia

Mecanismul complex de producere a cariei dentare

Caria dentara este un proces distructiv cronic al tesuturilor dure dentare, fara caracter inflamator, producand necroza, urmata de cavitatie coronara sau radiculara.
Caria se dezvolta doar pe dintii aflati in contact cu mediul bucal, niciodata pe cei complet inclusi sau dinafara mediului bucal.
In etiopatogenia cariei dentare au fost incriminati factori multipli de origine interna si externa a organismului. Studiile clinice si experimentale arata ca un fenomen atat de complex cum este caria dentara depinde de factori cauzali multipli, care trebuie sa actioneze simultan pentru declansarea procesului de imbolnavire, ceea ce duce la ipoteza unei triade de factori etiologici( Keyes): terenul favorabil, flora microbiana si alimentatia la care se adauga timpul cat cei 3 actioneaza impreuna.
Terenul favorabil este reprezentat de calitatea smaltului dentar si de lichidul bucal.
Calitatea smaltului dentar:
Rezistenta smaltui dentar la carie este conditionata de structura sa , care este determinata pe de o parte de influentele ce s-au exercitat asupra dintelui in perioada de dezvoltare, iar pe de alta parte de influentele exogene si endogene exercitate asupra dintelui adult. Instalarea unor tulburari metabolice, discrinii sau boli intercurente pot avea repercusiuni asupra copilului. Consecinta acestor influente este o structurare deficitara a tesuturilor dure dentare cu dispunerea anormala a cristalelor de hidroxiapatita(displazii) si cu micsorarea continutului de saruri minerale, concomitent cu cresterea cantitatii de tesut organic(hipoplazii).
Displaziile si hipoplaziile fac parte din grupul distrofiilor dentare si favorizeaza aparitia procesului carios in functie de momentul aparitiei tulburarilor metabolice in cursul formarii smaltului(cu cat mai precoce, cu atat mai grav).
Formarea matricei organice a smaltului este perturbata de:
– carenta in vitamina A si C,
– lipsa in dieta a anumitor oligoelemente(fluor, bor, molibden- induc largirea si reducerea santurilor ocluzale defavorizand retentia alimentelor),
– alimentatia saraca in proteine si bogata in glucide in timpul sarcinii si in perioada alaptarii.
Mineralizarea matricei smaltului este perturbata de:
– carenta in calciu si fosfor,
– raportul anormal calciu-fosfat in alimentatie(raportul normal e de la 2/1 la 1/3, un raport foarte crescut duce la acumularea carbonatilor in smalt care ii confera o cristalinitate deficitara si deci o rezistenta scazuta la carie),
– carenta in vitamina D conduce la structurarea hipoplazica a smaltului,
– carenta de fluor ( fluorul din smalt reduce solubilitatea in mediul acid, deci creste rezistenta la carie)
– dereglari hormonale- insuficienta tiroidiana afecteaza cresterea si dezvoltarea tesuturilor dentare.
Lichidul bucal:
– are o compozitie complexa, dar este alcatuit in cea mai mare parte din saliva.
Salivatia abundenta contribuie la actul de autocuratire spaland de pe suprafetele dentare resturile alimentare aderente, impiedicand concentrarea florei microbiene pe anumite zone si dispersand activitatea enzimatica in toata cavitatea bucala. In cazul diminuarii cantitatii de saliva(xerostomie,boala Mikulicz, iradierea glandelor salivare) se observa carii multiple, in special la dintii frontali. O saliva vascoasa favorizeaza retentia resturilor alimentare pe suparafata dintilor, generand conditii optime pentru debutul procesului carios.
Lichidul bucal poate interveni in prevenirea sau favorizarea cariei dentare si printr-o serie de mecanisme chimice care constau in activitatea sa enzimatica, capacitatea de tamponare a acizilor organici produsi de microorganismele bucale, precum si de posibilitatea de remineralizare a leziunilor carioase incipiente.
Alimentatia omului contemporan reprezinta una din cauzele semnificative ale cariei dentare. Efectul cariogen cel mai activ il au hidrocarbonatele ( in special asocierea de dulciuri cu fainoase) care actioneaza atat preresorbtiv la nivelul interfetei placii bacteriene cu dintele, cat si postresorbtiv,pe cale sistemica, in cursul odontogenezei.
Hidrocarbonatul cu cel mai mare potential cariogen este zaharoza deoarece:
– este folosita ca substrat nutritiv de microorganisme
– favorizeaza colonizarea bacteriilor odontopatogene
– creste aderenta placii bacteriene la structurile dentare
– este usor fermentabila, ducand la productie masiva si rapida de acizi organici.
Flora microbiana intervine in producerea cariei dentare prin doua functii principale: capacitatea unor germeni de a sintetiza polizaharizi extra- si intracelulari si capacitatea majoritatii germenilor de a produce acizi. Placa bacteriana este formata in special din tulpini de Streptococcus mutans care reprezinta cel mai mare producator de acid dintre toti germenii cavitatii bucale, aciditate care favorizeaza aparitia cariei dentare. Placa bacteriana se acumuleaza mai mult pe suprafetele dentare si interdentare retentive care sunt mai putin expuse autocuratirii si curatirii mecanice.
Placa bacteriana in foseta ocluzala a unui molar(microscopie electronica)
Placa bacteriana in santurile si fosetele ocluzale ale unui molar
Flora microbiana in santul ocluzal al unui molar(microscopie electronica)

Redactat de Dr. Radu Mihaela

No comments yet.

Add a comment

Top